Ipotezele si teoriile privitoare formarea si organizarea Universului au evoluat in timp in stransa legatura cu nivelul cunostintelor despre acesta. Antichitatea ne ofera primele doua conceptii:

a universului geocentric – conceptie dezvoltata de Aristotel si Ptolemeu care punea Terra in centrul Universului;

a universului heliocentric – in forma incipienta a fost propusa de Aristarh din Samos.

Amandoua au la baza creationismul, preluat si dogmatizat de crestinism. Conform acestuia Cosmosul este creat de divinitate. Conform Vechiului Testament, cartea I Geneza, cap. 1, Dumnezeu a creat Universul in 6 zile. Vechimea unui astfel de Univers este de cca 5 – 6000 de ani. In Europa, pe parcursul Evului Mediu, sub directa influenta a religiei, se admite doar geocentrismul.

Teoria geocentrica este infirmata prin publicarea in 1543 a cartii Despre miscarea de revolutie a corpurilor ceresti, prin care astronomul N. Copernic (1473 – 1543) demonteaza geocentrismul, impunand heliocentrismul ca model de organizare a Universului.

Plecand de la teoria copernicana, Giordano Bruno (1548 – 1600), creeaza o imagine a Universului in care Soarele este considerat doar centrul Sistemului Solar. Extinde la infinit spatiul cosmic, proclamand ciclicitatea lumii ceresti (aparitia, evolutia si disparitia astrilor). Aceasta noua teorie este consolidata de Galileo Galilei (1564 – 1642), inventatorul telescopului. Cu noul instrument de observatie Galilei observa fazele planetei Venus (explicabile doar prin faptul ca aceasta executa miscare de revolutie in jurul Soarelui), identifica 4 sateliti ai planetei Jupiter ( Io, Europa, Callisto si Ganymede), face observatii asupra reliefului lunar, observa  si analizeaza petele solare si stabileste locul „ secundar” al Soarelui in cadrul galaxiei si al Universului.

Contemporan cu Galilei, Johannes Kepler (1571 – 1630) in spiritul teorie copernicane enunta trei legi care care ajusteaza conceptia despre revolutiile planetare:

planetele se misca pe o traiectorie eliptica, in centrul careia se afla soarele;
cu cat o planeta se afla mai aproape de soare, cu atat se misca mai repede;
patratul timpului de revolutie este proportional cu cubul distantei medii dintre o planeta si soare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *