Morfologia agrara este reprezentata de desenul, aspectul parcelelor, drumurilor de exploatare, dispunerii terenurilor, padurilor, pasunilor intr-un anumit teritoriu.
Trateaza doua chestiuni principale: complementaritatea ogoarelor si parcelarea.
Organizarea si amenajarea teritoriului agricol reuneste cateva etape:
-stabilirea profilului si dimensiunilor unitatilor agricole. In acest sens se disting doua notiuni cea de profil si cea de exploatatie agricola.
-profilul reprezinta activitatea de baza a unei zone, localitati sau unitati si este sensibil identic cu notiunea de ramura de productie, fiind determinat de conditiile de sol, clima, relief, surse de apa, traditie, disponibilul de forta de munca, retea de circulatie centre de prelucrare si depozitare, piete de desfacere
-profilul, in raport cu pozitia fata de marile localitati poate fi periurban (cu dominant a legumiculturii, pomiculturii si cresterii animalelor), intermediar (cereal, plante tehnice, plantatii pomicole si viticole, mari ferme de animale) si periferic, cuprinzand zonele mai departate si mai putin favorabile agriculturii.
Profilul este dat si de categoriile de teren dispuse pe zone geografice:
*terenuri predominant arabile irigate si neirigate (situate in zonele de lunca,campie,delta)
*terenuri colinare cu system de agricultura antierozional.
*terenuri colinare si deluroase cu lucrari antierozionale
*terenuri de depresiuni intra si extramontane
*terenuri montane si alpine
Exploatatia agricola ca unitate organizatorica, poate fi exploatatie agricola (vegetala), zootehnica sau mixta, fiecare dintre acestea putand avea o anume specializare preferential (cereale, plante tehnice, pomi fructiferi, cresterea taurine, ovine.)
– comasarea terenurilor – reprezinta reunirea parcelelor sau trupurilor de teren in dimensiuni si forme cat mai optime, in scopul optimizarii lucrarilor agricole, reducerii cheltuielilor de transport, protectiei solului impotriva eroziunii, sau exploatarii, dupa caz, a lucrarilor de imbunatatiri funciare.
Conditii lucrari comasare:
– terenurile locatlitatilor,unitatilor sau proprietarilro sunt dispersate in numeroase trupuri neeconomice si greu de exploatat
– terenurile unitatilor sau proprietarilor se afla la distante mari fata de centrele de productie si fata de sat, implicand cheltuieli suplimentare de transport
– unele suprafete sunt excesiv de mici si dispuse sub forma de enclave in perimetrele altor unitati sau localitati
– terenurile au forme foarte alungite de-a lungul cailor de comunicatie, firelor de vai, cumpenele de apa, impunand deplasari in gol si de asemenea, cresterea cheltuielilor de transport
– forma si amplasarea terenurilor nu permite realizarea unor lucrari de investitii (plantatii, irigatii, constructii).