Persoanele cu autism incearca sa isi faca prieteni, insa de cele mai multe ori tot in familie gasesc sprijin si amabilitate, mai mult decat ar descoperi aceste valori la persoanele din afara familiei. Faptul ca autistii incearca sa isi faca prieteni, nu inseamna ca nu isi doresc sa aiba prieteni, ci ca este vorba despre cum ii percep cei din jur. De cele mai multe ori, problema este la cei non-autisti care ii vad destul de urat pe cei care sunt afectati de aceasta tulburare.
Autorii cartilor cu si despre autism identifica patru tipuri de interactiune sociala cu care se confrunta persoanele cu autism. Aici este inclus si tipul de comportament care este descris prin faptul ca autistul se comporta ca si cum altii din jur nici nu ar mai exista pentru el sau pe langa el, tipul pasiv, care accepta apropierea sociala, insa nu o si initiaza.
Mai exista si tipul activ dar ciudat, care va cauta contactul social, insa adeseori va face aceste lucruri fara a realiza ca ceilalti nu sunt pe aceeai lungime de unda si nici nu sunt interesati de ceea ce vrea s comunice autistul. In cele din urma, tipul foarte formal care incearca foarte din greu sa se comporte bine si sa adere in mod rigid la toate regulile si conventiile este mai aproape de normal, insa tot poate fi detectat de cei din jur ca fiind altfel.
Autistii incearca si se lupta sa comunice, insa asta nu inseamna ca nu incearca sa se faca auziti. O persoana cu autism poate sau nu sa aiba probleme si dicultati cu gramatica sau cu vocabularul, insa cele mai multe dintre aceste persoane se vor lupta intr-o maniera in care isi vor folosi propriul limbaj. Multi copii cu autism nu vor invata vreodata sa vorbeasca deloc chiar.